Mulți cititori având o anumită cultură în domeniul astrologiei, după o parcurgere sumară, ar putea eticheta
această carte drept perimată. Mai ales când își vor da seama că nu se amintește nimic despre planeta Pluton.
Cartea a fost editată de cei doi soți și
autori, în 1912 în Statele Unite, când lumea de atunci încă nici nu-și imagina că ar mai putea exista și o a 10-a planetă.
Totuși, Max Heindel în primul capitol din această carte, spunea că vor fi descoperite încă două planete. Peste trei ani de la data apariției primei ediții,
în 1915, astronomul P. Lowell își încheie calculele în legătură cu existența unei ipotetice planete transneptuniene, însă abia în
1930, C. Tombough, utilizând aceste calcule va descoperi planeta Pluton prin astrofotografiere. A doua planetă anticipată de Heindel, încă nu
a fost descoperită cu toate că astronomii Christy și Harrington presupun existența unei a 11-a planete transplutoniene, constatând
că unele calcule referitoare la mărimile și orbita lui Neptun sunt contradictorii, fenomen ce ar presupune un corp ceresc dincolo de sistemul actual planetar.
Cartea ce o oferim cititorilor dincolo de unele formulări specifice unui limbaj aparținând primului deceniu al sec. XX, rămâne și pentru
epoca noastră, un manual de referință. După 1990, ea a fost o sursă de inspirație pentru unii "astrologi" apăruți (brusc)
în mass-media de la noi, fiind adaptată în scrierile lor în manieră "co-piratată" sau chiar co-optată în "operele" lor cu
nonșalanță, soții Heindel nefiind specificați nici măcar în bibliografie. Mai mult, cunoaștem chiar reviste aflate sub
egida unor așa-zise universități preocupate de studiul astrologiei, care chiar dacă au apărut în tiraje restrânse, au uitat
și ele să indice bibliografia și autorii. Acest lucru a fost posibil pentru că Frăția Rozicruceană cu sediul la
Oceanside (California - U.S.A), care deține toate drepturile de autor ale lui Max Heindel, a trecut cu vederea aceste fraude, deoarece până nu
demult, aceasta nu avea o reprezentare în România sau atât cât exista, nu a considerat necesar să se demită în a lua o atitudine împotriva unor
astfel de pseudo-intelectuali. În plus, legislația românească nu prevede sancțiuni la dreptul de autor pentru lucrări mai vechi de 50
de ani. Culmea ironiei este că unii pseudo-astrologi după ce au copiat aproape integral "Mesajul Astrelor", și-au luat I.S.B.N. și
pretind drepturi de autor, încălcând și cele mai elementare norme de bun simț. Situația este tot atât
de ridicolă și în ideea unui ipotetic "domn X" din Cucuietul din Deal, care ar pretinde drepturi de autor pentru operele lui Goethe, care a
trăit după cum se știe într-o perioadă mai veche de 50 de ani ... gest nesancționabil de legile de la noi din țară !
Trecând peste cele menționate până aici,
rămâne de subliniat faptul că în cele din urmă am reușit să aducem pe masa cititorului român un manual autentic de astrologie, ce
poartă amprenta unui autor de o înaltă ținută astrofilică. Sperăm ca strădaniile Luminiței Pilan și a Grupului de Lucru din Arad,
de a reda cele mai fine nuanțe specifice ezoterismului rozicrucean, având la bază varianta franceză din 1939 (editura Chacornac Freres),
dar și cea originală, în limba engleză, să satisfacă cititorul român dornic de o cunoaștere astrologică elevată.
