Întreaga societate civilă trebuie să denunţe definitiv imixtiunile Armatei sau a Religiei în problemele unui Stat Democratic. Am arătat în Introducere, că din experienţa de 20 de ani a României, nici Tradiţia şi nici Ortodoxia ca formă concretă a Bisericii majoritare, nu numai că nu au reuşit să formeze nici un Candidat apt pentru o Societate Democrată, însă nici măcar un Alegător, care să o ştie s-o facă. Cu atât mai puţin alte culte sau alte biserici.

O Biserică vie, ca şi Instituţie pe Pamânt, trebuie să se rezume la starea spirituală a individului, la relaţia acestuia cu Dumnezeu. Susţinerea materială a acestei Instituţii, trebuie să se rezume strict la contribuţiile enoriaşilor sau la donaţii. Acceptarea de către Biserică a unor aşa-zise sponzorizări, implică un fenomen al corupţiei politice. Banii dirijaţi din sponzorizări sunt tot ban public, adunat din taxe şi impozite. Cu alte cuvinte, sponzorizările către Biserică sunt furturi de ban colectiv, ceea ce încalcă flagrant Dogma Creştină.

O altă problemă este cea a militarilor de carieră. În principiu, ei se află sub o stare de Jurământ faţă de Popor, faţă de Stat. Participarea acestora la luarea deciziilor în structurile Social-Politice este o încălcare flagrantă a Jurământului Militar. Cu alte cuvinte, dacă militarul de carieră se înscrie într-un Partid, sau dacă are opţiuni politice, cu siguranţă că încalcă Jurământul. Aceasta pentru că în mod automat, el se plasează într-o Opoziţie cu partidele care vor pierde la alegeri, sau şi mai rău, se va amesteca în luarea deciziilor politice ale unei majorităţi pe intervalul unui mandat relativ scurt. Ori dacă Jurământul spune că militarul se pune la dispoziţia Poporului şi a Statului, cu siguranţă că în subconştient apoi şi în activitatea politică se va polariza către Putere sau Opoziţie, după cum decid sorţii Alegerilor.

Cine are nevoie de astfel de Militari de Carieră ?! Cine are nevoie de militari care comit la intervale de timp un Sperjur, care ar putea fi condamnat de orice Cod de Legi ? De aceea, ar trebui să se scrie în dosarul de cadre ale militarului, dacă acesta are opţiuni politice. În principiu, acestui individ ar trebui să i se rezilieze Contractul Militar, să fie exclus din armată, pentru ca să-şi poată exercita liber Voinţa Politică, ca simplu Civil. Voinţa Politică nu poate fi exercitată decât de Cetăţeni Liberi de orice Jurământ Militar sau Religios ... Altminteri, se încalcă Principiul Natural, stipulat de însuşi Mântuitorul Iisus, cum că "nu se poate sluji la doi Domni" în acelaşi Timp.

În capitolul şase, J. J. Rousseau defineşte limpede principiile care ne oferă o imagine clară legată de autoritatea legitimă impusă de popor. Ori principiul unor asocieri ale indivizilor pentru a forma un grup social, exclude din start, pe acele persoane aflate sub prestaţia unor jurăminte stabilite de anumite scări valorice.

Biserica şi Armata sunt stâlpi ai Societăţii Democratice, ca Instituţii. Ei sunt susţinuţi financiar şi de către Opoziţie şi de Putere prin electoratul care le compun. De aceea, membrii care alcătuiesc cei doi stâlpi, nu pot avea opţiuni legate de polarizarea Puterii, în funcţie de mandatele electorale. Cei doi stâlpi, trebuie să aibă un respect egal atât faţă de Putere, cât şi faţă de Opoziţie, pentru că, cei doi poli sunt însăşi Fundaţia Democraţiei.

Din păcate nu am găsit nici o filosofie şi nici un exemplu elocvent în Istoria Lumii, care să susţină teza cum că un militar de carieră sau un prelat bisericesc ar fi fost un apărător vehement a Democraţiei. Am găsit doar exemple de militari ce au ajuns precum Hitler sau Stalin, sau extremişti religioşi care au inventat Inchiziţia sau al-Qaeda.

Este evident că membrii celor două instituţii nu pot face parte din structuri sociale care compun conceptul de Democraţie. În Democraţie nu se poate intra în nici un fel de Uniformă. În cel mai fericit caz, cei în uniformă sunt angajaţi să o susţină de-a dreapta şi de-a stânga ...

~ Valentin S. Vârtan, Frăţia Solomonară ~
(28 aprilie 2012)

Textele acestui site nu pot fi reproduse
fără acordul Şcolii Solomonare