Valentin S. Vârtan - Educație politică



Jean Jacques Rousseau
(28 iunie 1712 - 2 iulie 1778)

Jean-Jacques Rousseau - "The Social Contract" (1762)
ebooks.adelaide.edu.au
www.constitution.org
www.mondopolitico.com

~ Introducere ~

Un curs de educație politică pentru români și nu numai, nu poate incepe fără celebrul citat din capitolul întâi, a lui Jean Jacques Rouseau - "Contractul Social" : " Omul s-a născut liber, însă pretutindeni este de fapt, în lanțuri."

Aforismul cu pricina stă la baza principiilor de Drept internațional, iar cei care nu reflectează și nu-și asumă o filosofie umanistă în străfundul propriei conștiințe, nu cred că are Ceva a căuta într-o activitate social-politică. Cu alte cuvinte, Liderul sau Politicianul trebuie să fie absolut convins că poate face ceva constructiv în sensul eliberării aproapelui de lanțurile pe care le implică aducerea individului într-un cadru social.

Apoi, în capitolul doi, Rouseau aduce ca prim model de societate politică societatea străveche a Familiei, unde exista o interdependență între tatăl familiei și copii ori restul membrilor. Tot aici, autorul aduce în discuție problematica sclavagismului acceptat de către unii membrii ai familiei care văd dintr-o perspectivă mai individuală, ideea de libertate natural-primordială. Adică, după o analiză din Grotius, Hobbes și Aristotel ; se nuanțează și aspectele unor alienări, o non-dorință de a scăpa de sclavie.

Aici discursul Contractului Social a fost o piatră de încercare pentru mulți autori care adesea au divagat asupra acestei forme de alienări sociale. Nu voi intra în amănunte, pentru că scopul meu aici este de a găsi o cale de mijloc între libertatea absolută și sclavia socială.

Atacul meu principal este îndreptat asupra individului care accede într-o activitate social-politică și care de fapt, nu este pregătit din punct de vedere al educației și al conștiinței proprii, pentru Meseria de Politician. Seducția socială (minciuna) a unei mase de alegători, care nu are o acoperire în Fapte de natură umanist-socială, ar trebui să-l plaseze pe acest Candidat, în categoria infractorilor sociali, cu toate consecințele care derivă din acest statut.

Apoi, dar nu în ultimul rând, aduc un atac frontal masei de alegători, a Cetățeanului care Votează ... care fără a avea o conștiință socială extinsă dincolo de interesul propriei familii, se duce și votează un Politician nepregătit pentru Politică. Dacă cetățeanul de rând, adică cel care Alege un Candidat, nu vede extensia Comunității familiilor, a intereselor de ordin general-comunitar, atunci votul său va aduce la Comenzile Politice, un Alienat Social, un individ care va distruge Comunitatea, iar apoi ireversibil ... familia sa care l-a delegat să aleagă.

Democrația firavă și foarte tânără din România, ar putea constitui un model de studiu pentru studenți ; pentru că aici fenomenul desprinderii conștiinței individului din cadrul Natural spre cel Social, este vizibil și ușor de studiat de către politicienii în formare, din marile universități politice internaționale.

Nu vreau să subminez gogorițele mult-trâmbițate ale "Tradițiilor native" ale românilor.

Cine se complace în naționalism ieftin și în istorii artificiale produse de Comunism sau alte structuri artificiale, este treaba lui ; nu-mi displace o competiție sănătoasă asupra unor principii legate de Adevăr. Însă așa după cum mulți o știu, o Istorie este scrisă de obicei, de către Cronicari fideli Puterii ; prin urmare, Istoria în sinea ei, poate fi contestată, atunci când atinge dimensiuni extremiste.

"Dreptul celui Puternic", după cum afirmă J. J. Rousseau în capitolul 3, chiar dacă-i conferă și un drept asupra scrierii unei Istorii, nu înseamnă că este un Reper în a se lua în considerare măreția Adevărurilor sale.

Când apar manifestări de genul : "Ciocul mic, acum Noi suntem la Putere !", ideea de Democrație este din start, subminată.

Ori România ultimilor 20 de ani, a savurat din plin efectul Alienării Sociale, care deja poate deveni obiect de studiu legat de Democrație. Unde au fost Tradiția, unde a fost bunul-simț al Alegătorului ??? Unde a stat Ortodoxia ca Ființă a Neamului ???

Teza lui Ion Iliescu despre "Calea proprie spre Democrație" ori alienarea "Președintelui Jucător" produsă de Traian Băsescu, sunt dovezi evidente de alunecare către formule extremiste ale unei societăți civile needucate, fără o Cultură Politică. Cultură care ar fi trebuit să rezulte (carevasazică !) din Tradiție, de ce nu, din Ortodoxie, ș.a.

Suntem măcinați de o Anarhie mascată de o caricatură a Democrației ! O "democrație a non-Valorilor, a Haosului și a Corupției". De noi depinde dacă vrem sau nu, să fundamentăm o Democrație bazată pe Valori Adevărate, verificate în Timp și Spațiu de către Mari Popoare care au deja bine implementate și consolidate Principiile Democrației ; fără a se reîntoarce la scrierile lui J. J. Rousseau ... așa cum trebuie s-o facem noi, Acum !

~ Valentin S. Vârtan, Frăția Solomonară ~
(21 aprilie 2012)


Textele acestui site nu pot fi reproduse
fără acordul Școlii Solomonare