Caută o galenă semănând cu cinabrul, care conţine arseniu, antimoniu, urme de aur şi argint. Sfărâmată, ea este urât mirositoare. O cunosc până şi copii, fiind un compus de genul arsenoteluritului, bournonitului, piromorfitului sau calaminei. Aceasta va constitui 95 % din materia primă, după ce am înlăturat în prealabil ganga ( sterilul ), arsenos.

Mai întâi însă, trebuiesc reţinute câteva amănunte :

- Avem nevoie pentru înfăptuirea Marii Opere, de toate cele 7 elemente planetare.

- Când toate elementele sunt prezente, ele trebuiesc echilibrate.

- Cantităţile de argint şi fier sunt necesare, pentru a ne dezvolta sensul altruist al muncii noastre.

- Esenţa de mirt şi cupru uşurează munca grea a plumbului.

- Plumbul echilibrează frivolitatea cuprului în exces.

- Mercurul temperează abundenţa de cositor, dezvoltând discernământul aurului.

- Cantităţile egale de cositor, echilibrează excesivitatea mercurului.

- Chiar şi echilibrate, metalele vor rezista transmutaţiei, până când caracterele separative vor fi înlăturate, şi acest lucru se poate face prin reducerea lor sub formă de Materie Primă, care figurează ca şi Substanţă Primordială,care a stat cândva, la baza Creaţiei.

Avem nevoie şi de rouă, recoltată în zodiile Berbec şi Taur, cu ajutorul unor pânze sprijinite pe nişte ţăruşi, apoi în luna următoare, distilează aproape toată cantitatea, neîncetat, până obţinem pe fundul retortei o sare de care avem nevoie să o amestecăm cu leşie concentrată de cenuşă de stejar ( carbonat de potasiu ) şi mirt, compus numit "laptele Fecioarei";

- după o concentrare - cu acid cianhidric, care reprezintă Acidul, mai avem nevoie pe lângă materia primă, de Metal alcătuit din : metal ( ex : fier, cupru, argint sau mercur ),
2 % acid tartric sau citric şi
95 % apă regală formând "agentul de foc". Procedând astfel, păşim pe aşa numita "cale umedă". Lucrarea poate începe.

Amestecăm 2 părţi din galena noastră, apoi adăugăm Metalul, apoi, Acidul . Galena se mojarează într-un mojar de agat. În aceasta, mai adăugăm a cincisprezecea parte, din agentul de foc. Se amestecă bine şi punem compoziţia în agent de foc, în creuzet la un foc moale, indirect, amestecând cu ajutorul unei baghete de metal.

Cum obţinem focul indirect ? Cuptorul ( Athanorul ), va prelua căldura printr-o deschidere superioară, un dozator şi un ajustaj dirijate spre căzănel ( aheum ) cu marginea răsfrântă spre exterior ( vezi imaginea de mai jos ).

De asemenea, trebuie lăsat spaţiu şi pentru evacuarea fumului şi a gazelor arse. Athanorul mai trebuie prevăzut cu două guri de încărcare, pe două niveluri, separate cu grătare de fontă, precum şi orificii pentru insuflarea aerului, prevăzute cu uşi culisante. Partea interioară se căptuşeşte cu material refractar, inclusiv cele două uşi. Sub cele două uşi mai avem nevoie şi de un cenuşar. Cărbunii vor sta pe primul grătar, iar flacăra lor va bate pe al doilea grătar peste care am aşezat piatră de calcar. În căzănel (aheum, căldăruşă ) vom pune puţină sodă caustică,şi abia apoi vom aşeza cupela în care vom turna conţinutul rezultat în urma mojarării. Soda caustică va fi înlocuită cu nisip când vom ajunge în faza în care Athanorul va trebui să fie utilizat pentru a încălzi Oul care va adăposti Mercurul filozofic - element al focului.

Amestecăm aşadar, la foc moale, constant , până ce materia noastră primă va forma o spumă ce trebuie îndepărtată. Vom scoate "miezul", îl curăţăm, apoi îl purificăm din nou adăugând la patru părţi, o parte din "laptele Fecioarei". Culegem din nou spuma, păstrăm miezul şi mai repetăm o dată operaţia, însă cu mare atenţie, mai ales a treia oară ! Se va auzi un vuiet şi vor apare flăcări albastre şi firişoare de fum.

În acest moment, dacă exagerăm cu focul, se poate produce o explozie violentă în interiorul cupelei ( creuzetului ). Sunt recomandate la această fază echipamente ignifuge şi mască contra gazelor.

În această etapă, prin aceste curăţiri şi spălări prin foc, se obţine adevărata Materie Primă, Mercurul şi Sulful Filozofic. Acest mercur se prezintă ca o sare, pe care după ce o adunăm, trebuie să o sublimăm în mod repetat.

Avem aşadar, în acest prim stadiu, substanţa dublă Rebis, care trebuie trecută prin a doua Operă. Rebis-ul trebuie îmbăiat puţin câte puţin cu "laptele Fecioarei", pentru a putea "trezi" cele două componente adormite.

Se fărâmiţează metodic în sensul axei Dragonului, zdrobim materialul ; uscăm apoi totul la căldura Soarelui.

Se repetă operaţiile de umezire, din ce în ce mai mult, până ce materia capătă aspectul unui terci gros. Peste acesta, se toarnă din nou "laptele Fecioarei", până ce acoperă materia şi se lasă timp de cinci zile la umbră.

Decantăm, apoi uscăm din nou la căldura Soarelui, toată materia ce am colectat-o în vasul de sticlă.

Se repetă operaţia până dizolvăm tot ce se poate dizolva, şi se separă din nou prin decantare, utilizând ca dizolvant tot "laptele Fecioarei". Trebuie să obţinem o masă tercioasă fină, care în cele din urmă o vom păstra într-un vas de sticlă, la macerat, timp de zece zile. După cele zece zile, vom pune substanţa la fermentat timp de patruzeci de zile în lumină polarizantă, timp în care vom obţine un precipitat de culoare neagră. După acest timp, vom trece din nou la o distilare repetată la căldura Soarelui, repetând îmbăierile cu esenţă compusă din "agent de foc" şi "laptele Fecioarei", atât timp până ce obţinem o masă moale, putregăioasă, ca o smoală neagră strălucitoare. Oprim expunerea la soare în acel moment şi introducem masa putregăioasă într-un vas ermetic ( bine închis ), pe care-l vom pune la focul exterior, până ce materia se coagulează.

Se introduce apoi, în vasul ermetic din nou "laptele Fecioarei", materia se fărâmiţează din nou, uscăm din nou la Soare până ce aceasta va înghiţi tot lichidul, obţinând prin deshidratare o pulbere albă, uşoară, ca cenuşa, conţinând sarea şi mercurul filozofilor. Se ia această cenuşă şi se dizolvă puţin câte puţin cu lichid, care după decantare şi dizolvare lasă un pământ negru conţinând sulf stabil. Vom continua decantarea şi dizolvarea în mod succesiv până nu mai rămâne nimic de decantat sau dizolvat.

Ce rezultă se numeşte "Menstra Universală" sau "Mercurul Filozofilor", pe care-l vom împărţi în două. Vom cântări o primă jumătate din acest Mercur sublimat, la care vom adăuga o cantitate egală de aur, care prin amestec va da un var sau un oxid roşu-maroniu, ce se amestecă cu apă de ploaie tridistilată, la foc mic. Substanţa astfel obţinută se va expune la Soare, apoi va fi calcinată cu ajutorul agentului de foc ( focul secret ), fără acţiunea focului exterior. Astfel îmbibat şi fărâmiţat, oxidul de aur calcinat, ce are încorporat sarea mercurială, trebuie adus printr-o înălbire continuă, la stadiul unui terci gros. Apoi, se va pune deasupra o cantitate de sublimat de mercur, proporţională cu cantitatea "terciului" se face o dizolvare uniformă, apoi se pune totul într-un vas acoperit şi se lasă timp de cinci zile în retorta "băii marine" la coacere, calcinare, albire (albedo), spălare. Se controlează şi dacă se găseşte materie nedizolvată, se separă şi reîncepem înălbirea acestei materii cu sublimat de mercur, apoi se "îmbăiază" din nou la căldura asemănătoare soarelui ( de iunie-iulie ) 50 - 60 ° C, apoi lăsăm totul la rece. Se repetă operaţia până se dizolvă tot ce era de dizolvat, separând sterilul rămas.

Materia astfel îmbăiată, va fi lăsată zece zile la loc rece, apoi o vom pune la distilare fără acţiunea focului, prin focul intern a materiei înseşi, separând lichidul. Rămâne un pământ negru, pe care îl lăsăm să se usuce singur, după care îl vom îmbiba din nou cu sublimat şi agent de foc. Vom trece la coagulare, pentru scoaterea umidităţii din mercur, apoi materia se spală cu "laptele Fecioarei", umând o uscare în prezenţa agentului de foc.

Procesul se repetă până vom obţine o materie de culoare albă. Se va repeta în continuare procesul de coagulare şi spălare succesivă, până ce materia va căpăta o culoare roşie, denumită şi "elementul focului". Acum, această materie roşie se va fărâmiţa, se va pune în vasul pentru sublimare ( din fontă ), peste care se toarnă sublimat de mercur, se aşează în Athanor, pe un trepied în căldăruşă, apoi se pune la foc gradat, menţinând temperatura constantă. Materia trebuie adusă aproape spre topire, adăugând sublimat ca agent de temperare.

Partea spirituală va pluti, iar materia grosiră se duce la fund, pe care o şi aruncăm. Ce se ridică la suprafaţă, se adună cu ajutorul unei "pene" şi se pune la gheaţă, după ce în prealabil extractul uleios a fost decantat. Acest "ulei" este" tinctura de aur" sau mercurul aurifer, ce se va împărţi în patru părţi egale.

O parte se dizolvă într-o cantitate de patru ori mai mare de mercur filozofic, pregătind încă o parte, la fel, ce se va ţine ca rezervă.

De aici, începe a treia parte a Operei, având acest Rebis, ce va fi închis în Oul Filozofic. Acest recipient trebuie executat din sticlă de cristal-de-stâncă, cu pereţii groşi de două degete, trebuie să aibă transparenţă, să aibă prevăzur un gât cu excentric tronconic, şmirgheluit, prevăzut cu dop special din acelaşi material, la care să existe două deschizături diametral opuse, prin care să se racordeze conductele către aludele, prevăzute cu robineţi, respectiv conducta pentru retorta etanşă pentru alimentare cu tinctură de aur. Aşezăm Oul pe trepied, în căldăruşă, în care am pus un deget de agent intermediar ( nisip ). Aludelele se vor monta pe stative, pe niveluri, inclusiv retorta. Se aduc cantităţi suficiente de carbonat de calciu pentru primul nivel al athanorului, precum şi cărbuni de lemn de stejar sau gorun.

Cantitatea de Rebis din Ou, va trece prin procese de topire, în mod continuu, semnalând obligatoriu următoarele "stadii", ale Etapei lui Saturn :

Stadiul lui Mercur şi stadiul lui Saturn

- Cele două stadii sunt oarecum "îngemănate". Stadiul lui Mercur - începe din momentul aprinderii focului în athanor, până când apare negreala Rebis-ului, care semnifică intrarea în stadiul lui Saturn.

Am putea defini totuşi, ca o etapă distinctă, etapa în care observăm o ceaţă plumburie, precum şi apariţia unor picături de rouă în Oul Alchimic, ce produc primele condensări în cele trei aludele, fapt ce desemnează ca fiind în etapa lui Mercur.

Din experienţă, sugerez operatorului, ca imediat după activarea focului, să întredeschidă robinetul aludelului de la cota inferioară, altminteri riscăm o explozie a instalaţiei. În plus, ar fi indicat să se plaseze o sondă de temperatură pe peretele Oului, pentru a avea un control asupra temperaturilor, desigur cu observaţia că vor trebui să se facă determinări referitoare la pierderile termice, în funcţie de grosimea peretelui din care am confecţionat Oul. Se pot estima ca şi valori ale conductibilităţii termice pentru Cristalul de stâncă, valorea de 0,56 ( în kcal / mh / °C ), la un coeficient de radiaţie de 4,65 ( în kcal / m2h, la temperatura de 22 ° C ).

Aici avem o etapă care oscilează între coagulare şi vaporizare pentru a se colecta în aludele sulful alb şi roşu, care reprezintă "flegma" Rebis-ului, de care trebuie să scăpăm, altminteri acesta ar avea un Spirit neîmpăcat.

În etapa lui Mercur - se lucrează cu temperaturi sub 200 ° C, şi dacă vom constata pierderi prea rapide de lichid colectat în aludele, acesta va fi reintrodus cu mare atenţie cu ajutorul retortei, prin rotirea acesteia şi prin acţionarea robineţilor. Prin urmare, dacă instalaţia noastră nu dispune de prelucrări foarte bune la îmbinările mobile, riscăm ca la prima creştere a temperaturii să pierdem totul. În principiu, robinetul retortei ar trebui să stea închis până în etapa ( stadiul ) lui Marte.

Trebuie spus aici, că în etapa lui Mercur, timpul scurs până ce Rebis-ul compus din acest "spirit" condensat, se "împacă" cu materia, durează cam 40 de zile, după care rebis-ul nostru capătă culoare neagră, semn că am intrat în etapa lui Saturn. Este o continuare de fapt, a stadiului precedent, însă în Ou nu se mai produc perturbaţii gazoase, ci observăm uneori o fierbere având culoarea şi consistenţa smoalei topite. În aceste momente trebuie dozat bine regimul termic, deoarece de fiecare dată când observăm că acestă negreală se umflă, focul trebuie uşor temperat, nu atât încât să împiedicăm continuarea fierberii lente. Această fierbere trebuie să se producă timp de 40 de zile, constant şi continuu, după care vom scădea puţin temperatura, dacă vor apare diverse culori, de forma unor capilarităţi albe.

Din acest moment, vom intra în stadiul lui Jupiter, care se va întinde pe o durată de 20 - 24 de zile.

În momentul apariţiei acestor capilarităţi, considerăm un regim termic de 300 ° C , pe un parcurs liniar cam de trei săptămâni. În ultimele zile insă, cam prin a 17-a zi, vom observa în Ou, pe pereţi, depuneri de mici filamente din acea albeaţă, iar când acestea se vor intensifica, cam pe parcursul următoarelor 3 zile, înseamnă că deja păşim către stadiul Lunii. Acest stadiu durează 4 luni, până ce pe fundul Oului, va apare o masă albă, ce se comportă oarecum cu mercurul obişnuit.

Suntem în acest moment în plin stadiu al Lunii, când Rebis-ul nostru devine Laton ( Rebis copt ). Pe parcursul celor 4 luni, observăm cum ultimele urme din masa neagră se transformă în Laton, iar în final, vom observa nişte boabe mici şi albe, ca nişte atomi solari.

Temperatura în acest stadiu, adică din momentul apariţiei nodulilor solari, trebuie să fie nesemnificativ urcătoare, adică pe parcursul a ultimelor 60 de zile, o vom urca către 480 ° C, şi puţin, către 500 ° C, pe următorul interval de 10 zile, dacă apar primele nuanţe verzi, semn că intrăm în stadiul lui Venus. În acest interval venusian, munca noastră va fi exterm de dificilă, pentru că trebuie să urcăm la temperaturi aproape duble faţă de stadiul lunar şi riscăm să transformăm Laton-ul într-o masă vitrificată. Sunt necesare operaţii delicate de urcare-coborâre a temperaturilor şi aici se simte nevoia unor cunoştiinţe ezoterice solide, aici Magisterul îşi verifică cunoştinţele dobândite în Oratorium ! Materia în acest stadiu se va umfla de la sine, chiar dacă facem încercări de scădere a temperaturii.

În Oul nostru, vom observa cum materia urcă spre centru şi va căpăta o culoare albastră, timp de 10 zile şi după alte 10 zile se va colora în nuanţe roşii-purpurii. Acest stadiu durează 30 de zile, iar spre sfârşit, purpuriul va deveni portocaliu, semn că intrăm în stadiul lui Marte. În acest stadiu vom pregăti în retortă tinctură de aur - o pătrime din cantitatea păstrată- şi pe care o vom picura în Ou, pe parcursul a treizeci de zile. La finalul celor 30 de zile, Laton-ul nostru va căpăta în mod uniform, culoarea portocalie.

Astfel, intrăm în stadiul Soarelui, când vom pregăti în retortă celaltă pătrime din tinctura de aur, pe care o vom doza la fel ca şi în cazul precedent, picătură cu picătură, pe parcursul a 21 de zile. Focul extern, în acest interval se va doza cu foarte mare atenţie, fiind necesară o urcare a temperaturii cu încă 100 ° C, pe parcursul celor 21 de zile. După 4 zile de la dozarea ultimei picături din tinctură, culoarea portocalie va deveni uniformă, iar materia va începe să se fărâmiţeze singură, să se usuce, se va lichefia de sute de ori pe zi, până când în următoarele zile se va transforma într-o masă uniformă, care va lua de la o zi la alta mii de forme, aceste fenomene desfăşurându-se pe parcursul a 14 zile. În sfârşit, materia va prinde să strălucească orbitor, ca strălucirea magneziului aprins, prin care se vor ivi boabe mici ca nişte "atomi solari" de culoare roşie-închisă ca sângele coagulat.

Aici se încheie stadiul Soarelui, obţinându-se astfel Sulful roşu incombustibil, care este Piatra Filozofală Neterminată. ( vezi diagrama )

Din acest moment, vom începe să scădem temperaturile pe o durată de două săptămâni, în mod constant, urmând a relua procesul de la început ... adică de la stadiul de Rebis, respectiv îmbibarea cu mercur filozofic, anterioară stadiului lui Mercur ... până la stadiul Soarelui.

După a doua Etapă a lui Saturn, când tot Rebis-ul a devenit Piatră Filozofală finisată, se trece la deschiderea Oului Alchimic. Operaţia este delicată, datorită materialului din care este construit Oul, iar Piatra nu poate fi extrasă decât după mărunţirea ei cu ajutorul unei tije. În plus, la deschiderea capacului, pe pereţii vasului apar nişte scorii ce trebuiesc culese cu grijă, fără a le amesteca cu Piatra. Scoriile se spală cu grijă câteva luni cu apă tridistilată. Apoi, prin distilări multiple, obţinem câteva flaconaşe cu Elixir sau Dizolvant Universal. Se păstrează o parte, pentru a fi utilizat ca atare, el fiind recomandat pentru tratarea bolilor şi pentru prelungirea vieţii.

Se recomandă doze unice de 3, 5, 7 sau 9 picături. Restul Elixirului este utilizat pentru dizolvarea bucăţilor de Piatră. La cantitatea de Piatră se utilizează 1/4 cantitate aur pur, care se amestecă, se mojarează, se calcinează, adăugându-se în timpul procesului câteva picături din "laptele Fecioarei" şi agent de foc.

Calcinarea decurge la temperaturi de oxidare, amestecându-se în creuzet în sensul Axei Dragonului. Dacă în locul aurului utilizăm argint sau cupru, obţinem după calcinare "pulbere de proiecţie" pentru transmutarea metalului respectiv. Dacă utilizăm la calcinare aur, pulberea de proiecţie, are o culoare roşcat-cenuşie, iar în cazul argintului avem nuanţe mai cenuşii sau mai roşcate în cazul utilizării cuprului. În situaţii de aplicaţie, pulberea se înveleşte în ceară galbenă şi într-o bucăţică de hârtie, considerând raportul de transmutare de 1 (gr.) pulbere, înmulţit cu 3.534 (gr.) de plumb sau fier topit sau mercur obişnuit, uşor încălzit.

Alte aplicaţii :

Rebis-Laton-ul "oprit" în stadiile lui Venus şi Marte din cadrul Etapei a II-a a lui Saturn, ajută la obţinerea Pietrei necesare transmutării Cristalului de Stâncă topit în pietre preţioase : smaralde, corindoane, rubine.

Rebis-ul roşu chiar dacă este aplicat în sticla topită, prin transmutaţie formează rubinul roşu industrial. O altă aplicaţie a aurului alchimic sau a argintului alchimic, este "bateria eternă". ( vezi imaginea de mai jos )

Pe două calote sferice confecţionate din aceste metale, reunite apoi într-o sferă, se aplică un strat subţire de platinocianură - PtNa (CN)2 - pe partea concavă a semisferelor. În centrul sferei amplasăm câteva grame de Uraniu natural (U3O8), într-o fiolă metalică fixată echidistant faţă de planul concav al sferei. În jurul sferei, amplasăm câteva sute de cristale lichide fotosensibile, la distanţe egale faţă de suprafaţa exterioară a sferei.

Efectul de luminiscenţă produs de sfera noastră, este suficient în a impulsiona cristalele lichide de a produce curenţi voltaici, ce pot fi utilizaţi în scopuri industriale.

O altă aplicaţie a metalelor alchimice constă din utilizarea proprietăţilor ridicate ale acestora de a avea un indice de rezonanţă superior, indice care este foarte apropiat de modelul matematic al "Ecuaţiei coardei vibrante".

Utilizarea celor trei metale în construcţia unui aparat de zbor, utilizând ca şi principiu modelul unor coarde întinse dispuse sub forma a două cinele aflate în vibraţie, utilizând pentru carcasă materialele izolante turnate sub forma unor plăci obţinute din cristalele tranmutate, dau posibilitatea acestor aparate să se deplaseze atât în spaţiul terestru, cât şi în cel extraterestru. Funcţia de propulsie a acestui aparat este obţinută de coardele metalice care vibrează intens sub impulsurile unor timbre U.S., ce transmit de la un generator de unde, vibraţiile necesare indicelui de rezonanţă optim, capabil de a propulsa, menţine şi direcţiona aparatul nostru de zbor. ( vezi schiţa de principiu )

Desigur, că sursa de energie recomandată este cea culeasă de la o "baterie eternă", dat fiind volumul mic de spaţiu ocupat, dar şi avantajului funcţionalităţii pe timp foarte îndelungat a acesteia, cunoscută fiind perioada lungă de înjumătăţire a uraniului.

Urmează imaginile :

Athanor

Diagramă Saturn

Baterie 1

Baterie 2

Vimana

( clic pe imagine pentru vizualizare )
Textele acestui site nu pot fi reproduse
fără acordul Şcolii Solomonare