Cartea I - "Despre începuturile Şcolii Solomonare"
~ I. 05. Începuturile Şcolii laice valahe ~
Transcrierea unor Informaţii ezoterice într-o limbă, este dificilă dacă acea limbă nu are suficiente cuvinte pentru a transmite Mesajul Ezoteric. Limba valahilor a avut o astfel de problemă ... Treptat însă, prin adăugarea unor neologisme la o limbă literară, a făcut posibil ca Limba valahilor să devină o purtătoare de Informaţie. Trebuia aşadar, o limbă literară şi o şcoală unde aceasta să se predea ...
Prima formă de învăţământ primar şi laic, în limba valahă, s-a înfiinţat la Făgăraş, în 1657, prin contribuţia şi stăruinţa Doamnei Suzana Lorantffy, văduva Principelui Gheorghe Rakoczi I. Ea continua astfel, iniţiativa soţului ei, care în 1639 dorise să tipărească la Alba Iulia, cărţi româneşti. În deceniile următoare, au mai fost înfiinţate în Ardeal şi alte şcoli primare, cu predare în limba valahilor, acolo unde populaţia majoritară era formată din valahi.
Gheorghe Rakoczi I & Susana Lorantffy
Pentru că Transilvania a fost un stat catolic, în şcoli era utilizat alfabetul latin, însă acolo unde şcolile funcţionau pe lângă biserici ortodoxe, la orele de religie şi muzică, exista şi alternativa alfabetului chirilic sau "pe potcoave", cum era el recunoscut de către transilvăneni.
Baronului Brukenthal, ca oricare adept al Iluminismului, nu a făcut distincţie între naţionalităţile care trăiau în Ardeal. Îl aduce la conacul de la Avrig pe tânărul Gheorghe Lazăr, copil al unor ţărani de pe moşia lui, îl instruieşte pe plan local, apoi îl trimite la şcolile superioare de la Viena. În calitate de Guvernator al Transilvaniei (1777 - 1787), intervine să se tipărească la Viena, în 1777 primul manual de matematică în limba valahă.
În primăvara anului 1817, Gheorghe Lazăr din Avrig, după conflictele cu episcopul Vasile Moga, (adept al slavonismului în şcoala valahilor), pleacă la Sibiu, apoi la Bucureşti ; să înfiinţeze prima şcoală cu predare în limba română. Aici, toată lumea era convinsă că limba română nu poate exprima nuanţele subtile ale culturii universale. La acea dată, şcolile primare se făceau în limba greacă. În aprilie 1818, dascălului nostru i se oferă o încăpere pentru cursuri, la Sf. Sava pentru a începe cursuri de inginerie topografică în limba naţională. Scoate o generaţie de topografi şi încet, autorităţile încep să aibă încredere în limba română.
Tracasat de autorităţi, din pricina colaborării cu Tudor Vladimirescu, se îmbolnăveşte şi revine acasă în 1822. Moare după câteva luni şi va fi îngropat lângă zidul bisericii din Avrig, aproape de şoseaua Sibiu - Făgăraş ... pe crucea mormântului având scris următorul epitaf :
"Cititorule, ce eşti am fost ; ce sunt vei fi ; găteşte-te dar."
Avrig, placa funerară
a lui Gheorghe Lazăr
Gheorghe Lazăr (5 iunie 1779 - 17 septembrie 1823), teolog ortodox, filosof şi inginer, organizatorul învăţământului românesc modern
Biserică Ortodoxă Avrig
Cititorii trebuie să mai cunoască şi faptul că în preajma anilor 1800, în Muntenia şi Moldova circulau practic două limbi : una valaho-grecizată vorbită de orăşeni, târgoveţi şi boieri, şi mai multe variante de valahă regională, vorbită de ţărani. Aceste variante, aveau vădite influenţe slave, infiltrate în limbă datorită influenţelor Bisericii Ortodoxe.
Odată cu luarea Constantinopolului de către turci, Ortodoxia este susţinută de către Muntele Athos, din Grecia şi de către popoarele slave din Răsăritul Europei. În acest context, insula de latinitate din ţările române, va fi puternic impregnată de influenţele de limbă slavofilă, ce susţinea latura religioasă a comunităţilor româneşti.
Dacă Gheorghe Lazăr nu s-ar fi străduit să facă o şcoală, utilizând sintaxa şi morfologia limbii valahe, poate că în zilele noastre am fi vorbit o limbă total diferită, decât cea actuală. Aşadar, actuala limbă română este o repunere în drepturi a limbii naţionale (valahe) vorbită de către toţi valahii. Abia ulterior, s-a adoptat termenul de limbă română şi sintagma de român, adică mai exact, după venirea la tron a lui Cuza.
Nedreptatea derivă din faptul că în valaha veche cuvântul "rumîn" se traduce prin "om al locului", adică o persoană fizică, de regulă săracă, indiferent de naţionalitate, locuitorul fiind legat de glia sa ... La un mod mai holistic, un rumîn, putea fi foarte bine un valah, un bulgar sau ungur mai sărac, ce locuia într-un anumit loc. Nu am înţeles niciodată de ce a dorit Domnitorul Cuza să ia în zeflemea cuvântul Valah, asociindu-i atributul de rumîn ... chipurile să sune mai aproape de cuvântul Roman, îndrăgit de intelectualii vremii. De obicei în acele timpuri, boierii când erau bine dispuşi, li se adresau claselor inferioare indiferent de naţionalitate, prin expresia zeflemitoare : "măi, rumîne !". Altminteri, când boierul se supăra, valahul, grecul ori turcul sărac era "opincar, ţopârlan, coate-goale". Popoarele învecinate ne numeau însă cum era firesc : Valahi sau vlahi. Mai târziu, alţi intelectuali, "însufleţiţi" de către dictatorul Ceauşescu, au fost tentaţi la vremea respectivă, să ne numim Daci ... Altminteri, dacă nu ar fi fost Revoluţia din 1989, cine poate şti cum ne-am fi numit în U.E. ... sau cum deja suntem numiţi. M-aş bucura dacă odată-şi-odată, nişte guvernanţi mai răsăriţi, să le redea valahilor denumirea lor ca popor, iar limbii să-i spună simplu ca pe vremea Doamnei Suzana, Limba Valahă.
În Transilvania, influenţele din limbile maghiară sau germană s-au limitat doar la asimilarea unor cuvinte în vocabularul uzual ; însă morfologia şi sintaxa limbii valahilor nu a fost schimbată în aşa mare măsură, după cum s-au petrecut lucrurile în Muntenia spre exemplu, unde până pe la anul 1400, influenţele bulgaro-sârbe şi-au pus amprenta suficient, atât pe latura lingvistică, cât şi pe cea cultural-etnografică.
Fără a dori să stârnesc anumite stări emoţionale, trebuie spus (oare pentru prima dată ?!) că populaţia valahă din Transilvania a fost începând cu anul 1241 (după Marea Invazie Tătară), principala furnizoare genetică a poporului maghiar din Ardeal, dar şi din o parte a Ungariei ... Pe lângă alte popoare, precum cumanii, pecinegii, vandalii ... Datorită multiplelor războaie din acea vreme, populaţia maghiară din Ungaria şi Adeal ajunsese să scadă sub 5 %. Regii unguri au rămas practic fără Armată.
Mulţi valahi, fie ei nobili ori simpli ţărani, care puteau vorbi puţină limbă maghiară au putut să se declare maghiari, stimulaţi de câteva edicte din timpul regilor Bela al III-lea şi al IV-lea. Această trecere se putea face extrem de simplu, prin aderarea la Biserica Romano-Catolică, ce-i înregistra pe toţi valahii convertiţi la Catolicism, drept unguri, saşi ori secui, după cum putea fiecare să se exprime ... Automat, se notifica şi transcrierea numelui, eliberându-se şi un cerificat de botez. De exemplu, din Ioan Almăjan ... omul devenea Iancsi Almazsi sau Johann Althmmaister ... după caz. Nu că ar fi o problemă, acest lucru ... eu chiar mă bucur când mă întâlnesc în zilele noastre cu rudele care au devenit între timp ... unguri sau saşi ... în funcţie de ţara unde au emigrat.
Este o chestiune de Universalitate, de părăsire a Spiritului de Trib şi Religie ... un pas decisiv către integrarea în Umanitate, unde Valorile se grupează spre următorul Ascendent : Altruism, Empatie şi Filantropie.
Transcrierea unor Informaţii ezoterice într-o limbă, este dificilă dacă acea limbă nu are suficiente cuvinte pentru a transmite Mesajul Ezoteric. Limba valahilor a avut o astfel de problemă ... Treptat însă, prin adăugarea unor neologisme la o limbă literară, a făcut posibil ca Limba valahilor să devină o purtătoare de Informaţie. Trebuia aşadar, o limbă literară şi o şcoală unde aceasta să se predea ...
Prima formă de învăţământ primar şi laic, în limba valahă, s-a înfiinţat la Făgăraş, în 1657, prin contribuţia şi stăruinţa Doamnei Suzana Lorantffy, văduva Principelui Gheorghe Rakoczi I. Ea continua astfel, iniţiativa soţului ei, care în 1639 dorise să tipărească la Alba Iulia, cărţi româneşti. În deceniile următoare, au mai fost înfiinţate în Ardeal şi alte şcoli primare, cu predare în limba valahilor, acolo unde populaţia majoritară era formată din valahi.
Gheorghe Rakoczi I & Susana Lorantffy
Pentru că Transilvania a fost un stat catolic, în şcoli era utilizat alfabetul latin, însă acolo unde şcolile funcţionau pe lângă biserici ortodoxe, la orele de religie şi muzică, exista şi alternativa alfabetului chirilic sau "pe potcoave", cum era el recunoscut de către transilvăneni.
Baronului Brukenthal, ca oricare adept al Iluminismului, nu a făcut distincţie între naţionalităţile care trăiau în Ardeal. Îl aduce la conacul de la Avrig pe tânărul Gheorghe Lazăr, copil al unor ţărani de pe moşia lui, îl instruieşte pe plan local, apoi îl trimite la şcolile superioare de la Viena. În calitate de Guvernator al Transilvaniei (1777 - 1787), intervine să se tipărească la Viena, în 1777 primul manual de matematică în limba valahă.
În primăvara anului 1817, Gheorghe Lazăr din Avrig, după conflictele cu episcopul Vasile Moga, (adept al slavonismului în şcoala valahilor), pleacă la Sibiu, apoi la Bucureşti ; să înfiinţeze prima şcoală cu predare în limba română. Aici, toată lumea era convinsă că limba română nu poate exprima nuanţele subtile ale culturii universale. La acea dată, şcolile primare se făceau în limba greacă. În aprilie 1818, dascălului nostru i se oferă o încăpere pentru cursuri, la Sf. Sava pentru a începe cursuri de inginerie topografică în limba naţională. Scoate o generaţie de topografi şi încet, autorităţile încep să aibă încredere în limba română.
Tracasat de autorităţi, din pricina colaborării cu Tudor Vladimirescu, se îmbolnăveşte şi revine acasă în 1822. Moare după câteva luni şi va fi îngropat lângă zidul bisericii din Avrig, aproape de şoseaua Sibiu - Făgăraş ... pe crucea mormântului având scris următorul epitaf :
|
Avrig, placa funerară a lui Gheorghe Lazăr | |
|
Gheorghe Lazăr (5 iunie 1779 - 17 septembrie 1823), teolog ortodox, filosof şi inginer, organizatorul învăţământului românesc modern | |
|
Biserică Ortodoxă Avrig |
|
Cititorii trebuie să mai cunoască şi faptul că în preajma anilor 1800, în Muntenia şi Moldova circulau practic două limbi : una valaho-grecizată vorbită de orăşeni, târgoveţi şi boieri, şi mai multe variante de valahă regională, vorbită de ţărani. Aceste variante, aveau vădite influenţe slave, infiltrate în limbă datorită influenţelor Bisericii Ortodoxe.
Odată cu luarea Constantinopolului de către turci, Ortodoxia este susţinută de către Muntele Athos, din Grecia şi de către popoarele slave din Răsăritul Europei. În acest context, insula de latinitate din ţările române, va fi puternic impregnată de influenţele de limbă slavofilă, ce susţinea latura religioasă a comunităţilor româneşti.
Dacă Gheorghe Lazăr nu s-ar fi străduit să facă o şcoală, utilizând sintaxa şi morfologia limbii valahe, poate că în zilele noastre am fi vorbit o limbă total diferită, decât cea actuală. Aşadar, actuala limbă română este o repunere în drepturi a limbii naţionale (valahe) vorbită de către toţi valahii. Abia ulterior, s-a adoptat termenul de limbă română şi sintagma de român, adică mai exact, după venirea la tron a lui Cuza.
Nedreptatea derivă din faptul că în valaha veche cuvântul "rumîn" se traduce prin "om al locului", adică o persoană fizică, de regulă săracă, indiferent de naţionalitate, locuitorul fiind legat de glia sa ... La un mod mai holistic, un rumîn, putea fi foarte bine un valah, un bulgar sau ungur mai sărac, ce locuia într-un anumit loc. Nu am înţeles niciodată de ce a dorit Domnitorul Cuza să ia în zeflemea cuvântul Valah, asociindu-i atributul de rumîn ... chipurile să sune mai aproape de cuvântul Roman, îndrăgit de intelectualii vremii. De obicei în acele timpuri, boierii când erau bine dispuşi, li se adresau claselor inferioare indiferent de naţionalitate, prin expresia zeflemitoare : "măi, rumîne !". Altminteri, când boierul se supăra, valahul, grecul ori turcul sărac era "opincar, ţopârlan, coate-goale". Popoarele învecinate ne numeau însă cum era firesc : Valahi sau vlahi. Mai târziu, alţi intelectuali, "însufleţiţi" de către dictatorul Ceauşescu, au fost tentaţi la vremea respectivă, să ne numim Daci ... Altminteri, dacă nu ar fi fost Revoluţia din 1989, cine poate şti cum ne-am fi numit în U.E. ... sau cum deja suntem numiţi. M-aş bucura dacă odată-şi-odată, nişte guvernanţi mai răsăriţi, să le redea valahilor denumirea lor ca popor, iar limbii să-i spună simplu ca pe vremea Doamnei Suzana, Limba Valahă.
În Transilvania, influenţele din limbile maghiară sau germană s-au limitat doar la asimilarea unor cuvinte în vocabularul uzual ; însă morfologia şi sintaxa limbii valahilor nu a fost schimbată în aşa mare măsură, după cum s-au petrecut lucrurile în Muntenia spre exemplu, unde până pe la anul 1400, influenţele bulgaro-sârbe şi-au pus amprenta suficient, atât pe latura lingvistică, cât şi pe cea cultural-etnografică.
Fără a dori să stârnesc anumite stări emoţionale, trebuie spus (oare pentru prima dată ?!) că populaţia valahă din Transilvania a fost începând cu anul 1241 (după Marea Invazie Tătară), principala furnizoare genetică a poporului maghiar din Ardeal, dar şi din o parte a Ungariei ... Pe lângă alte popoare, precum cumanii, pecinegii, vandalii ... Datorită multiplelor războaie din acea vreme, populaţia maghiară din Ungaria şi Adeal ajunsese să scadă sub 5 %. Regii unguri au rămas practic fără Armată.
Mulţi valahi, fie ei nobili ori simpli ţărani, care puteau vorbi puţină limbă maghiară au putut să se declare maghiari, stimulaţi de câteva edicte din timpul regilor Bela al III-lea şi al IV-lea. Această trecere se putea face extrem de simplu, prin aderarea la Biserica Romano-Catolică, ce-i înregistra pe toţi valahii convertiţi la Catolicism, drept unguri, saşi ori secui, după cum putea fiecare să se exprime ... Automat, se notifica şi transcrierea numelui, eliberându-se şi un cerificat de botez. De exemplu, din Ioan Almăjan ... omul devenea Iancsi Almazsi sau Johann Althmmaister ... după caz. Nu că ar fi o problemă, acest lucru ... eu chiar mă bucur când mă întâlnesc în zilele noastre cu rudele care au devenit între timp ... unguri sau saşi ... în funcţie de ţara unde au emigrat.
Este o chestiune de Universalitate, de părăsire a Spiritului de Trib şi Religie ... un pas decisiv către integrarea în Umanitate, unde Valorile se grupează spre următorul Ascendent : Altruism, Empatie şi Filantropie.
|