Cartea III - "Calfele"
~ III. 01. Sefirota von Welling ~
Sefirotele sunt de fapt, Scheme ce ilustrează modul cum funcţionează şi interacţionează Universul Spiritual cu cel Material. Ele sunt construite în baza descrierilor din anumite texte impregnate cu ceea ce se numeşte în zilele noastre, drept ... cunoaştere subtilă.
O bună înţelegere a acestor Scheme, este foarte necesară calfei solomonare, deoarece punerea în operă a unei construcţii monumentale, trebuie să includă şi o raportare a Lucrării Materiale cu Universul Spiritual, ce poartă cu acest prilej şi Mesajul în sine a Lucrării, ca Operă Completă.
Sefirota explică semnificaţia tuturor literelor alfabetului, în deplină armonie cu heratica sunetelor scoase de vocea umană, respectiv vibraţia şi intonaţia fiecărui cuvânt.
Dacă sefirota ce urmează a fi explicată, a fost des folosită de către alchimişti, acest lucru nu înseamnă că ea nu poate fi utilizată în tot ce exprimă Arta Regală, calea urmată de Constructori.
Calfele Şcolii Solomonare au utilizat sefirota şi semnificaţiile ei ori de câte ori utilizau o Marcă sau un Mesaj transmis dactilonomic. Spre exemplu cuvântul Circle (Cerc), vedem că are în componenţa sa cuvintele care-l compun. Fiecare măsură a cuvântului are o semnificaţie importantă, dacă vom analiza acest lucru după schema Summae Arcanumi. (Circle = 20.1.200.20.30.10).
Prelucrarea fierului, combinaţiile aliajelor pentru clopote, alcătuirea sticlelor pentru vitralii, toate au în rădăcina cunoaşterii, aceste combinaţii numerologice explicate în Sefirotă. Mi s-a părut important deci, să prezint aici, Sefirota von Welling (alias Gregorius Aglus Sallwigt – "Opus Mago-Cabalisticum", Frankfurt, 1719), mai înainte să încep să descriu semnificaţiile din Summae Arcanumi.
Georg von Welling
"Opus Mago-Cabbalisticum
et Theosophicum",
Frankfurt & Leipzig, 1719
(clic pe imagine pentru rezoluţie maximă)
Georg von Welling
"Opus Mago-Cabbalisticum
et Theosophicum",
Frankfurt & Leipzig, 1719
(clic pe imagine pentru rezoluţie maximă)
Georg von Welling
"Opus Mago-Cabbalisticum
et Theosophicum",
Frankfurt & Leipzig, 1784
(clic pe imagine pentru rezoluţie maximă)
Von Welling a conceput Sefirota care-i poartă numele, după ce s-a inspirat din capitolul XXV al Cărţii secrete a lui Enoh, "versiunea slavonă" de la Belgrad. Nu se ştie cu precizie în ce context a avut la îndemână un exemplar din această carte apocrifă, socotită la acea dată de către Biserică, o erezie. Autorul o explică cu ajutorul limbajului alchimico-cabalistic, nu ca un moft sau ca un pretext ascuns, ci pentru că limbajul demotic de la acea vreme era destul de sărac în a exprima anumite conexiuni hieratice ce există între Spirit şi Materie ...
Sefirota lui Welling, încearcă să explice că Alchemia Mundi (procesul Facerii Lumii) a rezultat ca urmare a voinţei lui Dumnezeu, iar existenţa spirituală a omului - desfăşurată în Polul Materiei - tinde neîncetat, către Perfecţiunea Lucrării Divine. În Lucrarea Magisteratului, alchimistul imita în practică această Schemă, pentru un scop egoist de obţinere a Pietrei şi a Elixirului. Piatra Filosofală i-ar fi permis acestuia să transmute materia grosieră - cum ar fi plumbul, mercurul sau fierul - în aur, iar cu ajutorul aurului să deţină Puterea. Scoria reprezenta balastul Pietrei, care de fapt, era Materia Adevăratul Elixir, ce putea fi utilizat la supunerea Timpului şi a Spaţiului, adică a prelungirii la infinit a vieţii sale. El avea convingerea că ajungând la un stadiu de Demiurg, putea corecta anumite lucruri rele din Lumea Fizică. Frăţia Solomonară a studiat aceste lucruri ca pe nişte simple aplicaţii, deoarece Ştiinţa în sinea ei, rămâne o Aplicaţie ... unde adesea Diavolul îşi vâră coada, iar un Meşter nechemat riscă de dragul aurului, Pactul cu acela, adică un Drum fără Întoarcere.
Sefirotele sunt de fapt, Scheme ce ilustrează modul cum funcţionează şi interacţionează Universul Spiritual cu cel Material. Ele sunt construite în baza descrierilor din anumite texte impregnate cu ceea ce se numeşte în zilele noastre, drept ... cunoaştere subtilă.
O bună înţelegere a acestor Scheme, este foarte necesară calfei solomonare, deoarece punerea în operă a unei construcţii monumentale, trebuie să includă şi o raportare a Lucrării Materiale cu Universul Spiritual, ce poartă cu acest prilej şi Mesajul în sine a Lucrării, ca Operă Completă.
Sefirota explică semnificaţia tuturor literelor alfabetului, în deplină armonie cu heratica sunetelor scoase de vocea umană, respectiv vibraţia şi intonaţia fiecărui cuvânt.
Dacă sefirota ce urmează a fi explicată, a fost des folosită de către alchimişti, acest lucru nu înseamnă că ea nu poate fi utilizată în tot ce exprimă Arta Regală, calea urmată de Constructori.
Calfele Şcolii Solomonare au utilizat sefirota şi semnificaţiile ei ori de câte ori utilizau o Marcă sau un Mesaj transmis dactilonomic. Spre exemplu cuvântul Circle (Cerc), vedem că are în componenţa sa cuvintele care-l compun. Fiecare măsură a cuvântului are o semnificaţie importantă, dacă vom analiza acest lucru după schema Summae Arcanumi. (Circle = 20.1.200.20.30.10).
Prelucrarea fierului, combinaţiile aliajelor pentru clopote, alcătuirea sticlelor pentru vitralii, toate au în rădăcina cunoaşterii, aceste combinaţii numerologice explicate în Sefirotă. Mi s-a părut important deci, să prezint aici, Sefirota von Welling (alias Gregorius Aglus Sallwigt – "Opus Mago-Cabalisticum", Frankfurt, 1719), mai înainte să încep să descriu semnificaţiile din Summae Arcanumi.
 Georg von Welling "Opus Mago-Cabbalisticum et Theosophicum", Frankfurt & Leipzig, 1719 (clic pe imagine pentru rezoluţie maximă) |
 Georg von Welling "Opus Mago-Cabbalisticum et Theosophicum", Frankfurt & Leipzig, 1719 (clic pe imagine pentru rezoluţie maximă) |
 Georg von Welling "Opus Mago-Cabbalisticum et Theosophicum", Frankfurt & Leipzig, 1784 (clic pe imagine pentru rezoluţie maximă) |
Von Welling a conceput Sefirota care-i poartă numele, după ce s-a inspirat din capitolul XXV al Cărţii secrete a lui Enoh, "versiunea slavonă" de la Belgrad. Nu se ştie cu precizie în ce context a avut la îndemână un exemplar din această carte apocrifă, socotită la acea dată de către Biserică, o erezie. Autorul o explică cu ajutorul limbajului alchimico-cabalistic, nu ca un moft sau ca un pretext ascuns, ci pentru că limbajul demotic de la acea vreme era destul de sărac în a exprima anumite conexiuni hieratice ce există între Spirit şi Materie ...
Sefirota lui Welling, încearcă să explice că Alchemia Mundi (procesul Facerii Lumii) a rezultat ca urmare a voinţei lui Dumnezeu, iar existenţa spirituală a omului - desfăşurată în Polul Materiei - tinde neîncetat, către Perfecţiunea Lucrării Divine. În Lucrarea Magisteratului, alchimistul imita în practică această Schemă, pentru un scop egoist de obţinere a Pietrei şi a Elixirului. Piatra Filosofală i-ar fi permis acestuia să transmute materia grosieră - cum ar fi plumbul, mercurul sau fierul - în aur, iar cu ajutorul aurului să deţină Puterea. Scoria reprezenta balastul Pietrei, care de fapt, era Materia Adevăratul Elixir, ce putea fi utilizat la supunerea Timpului şi a Spaţiului, adică a prelungirii la infinit a vieţii sale. El avea convingerea că ajungând la un stadiu de Demiurg, putea corecta anumite lucruri rele din Lumea Fizică. Frăţia Solomonară a studiat aceste lucruri ca pe nişte simple aplicaţii, deoarece Ştiinţa în sinea ei, rămâne o Aplicaţie ... unde adesea Diavolul îşi vâră coada, iar un Meşter nechemat riscă de dragul aurului, Pactul cu acela, adică un Drum fără Întoarcere.