Cartea II - "Bazilica"
~ II. 02. Meşterul Arhitect ~
Marcus Vitruvii Pollionis
"De Architectvra - Libri Decem" (1649)
Meşterul de lucrări, care este şi arhitectul lucrării, are asupra sa, virga geometrica, adică vergeaua de 1,30 m sau de 24 de degete duble, sau de 4 picioare. Aceasta este instrumentul său de măsură.
Fiecare ucenic care ajunge pe şantier, trebuie să afle de la Meşter, că : "Nimeni să nu-şi murdărească vreodată mâinile, construind o închisoare !"
La începutul orcărei lucrări de construcţie se instalează atelierul, imediat după ce apar pe şantier, dulgherii. Dacă nu există posibilitatea cumpărării sculelor, se amplasează şi forja ce va produce sculele pentru cioplit şi tăiat.
Eu recomand studentului solomonar ca toate cele zece cărţi ale lui Vitruvius ("Ten Books On Architecture")
să fie un bun Început pe Calea Cunoaşterii în momentul conceperii unei Idei, care să genereze atât Modelul unei Biserici, cât şi a unei construcţii simple, cum ar fi o casă. Meşterul oricât de meşter ar fi, are de învăţat cât trăieşte, pentru că lucrurile sunt într-o continuă mişcare şi schimbare.
Mesajul Primei Cărţi (a lui Vitruvius) este un îndemn sănătos, care poate fi considerat valabil în toate timpurile :
"ut habeatur ratio firmitatis, utilitatis, venustatis" ("să dea socoteală despre soliditate, utilitate, (şi de) latura venusiană"). Unii au tradus această a treia condiţie, ca "frumuseţe" sau "estetică", însă studentul solomonar a învăţat deja că un lucru venusian ascunde mult mai multe valenţe decât îl percep arhitecţii zilelor noastre. Când Vitruvius scrie clar despre venustasis, numai cei nefamiliarizaţi cu viziunea astrologică despre Viaţă şi Univers, pot avea impresia că aceasta s-ar traduce la modul simplist de estetică, frumuseţe ... Caracteristica venusiană are o paletă mult mai largă de sensuri subtile.
Vitruvius mai spune în continuare că proiectarea unui edificiu, chiar dacă ţine cont de scopul în sine, (ratiocinatio), are în vedere încă din start şi materialele ce le avem la îndemână, precum şi a modului cum pot fi ele prelucrate eficient (fabrica et natura), ceea ce înseamnă că, la rândul lor, pre - rechizitele proiectării edificiului nu pot fi complete fără acest fundament. Proiectarea nu numai că nu-şi are sensul fără cunoaşterea materialelor şi a modurilor elementare de construcţie. Mai mult, acestea fiind natura, fundează chiar arhitectura, adică o ancorează în seria gesturilor originare.
Vedem, aşadar, că logica lui Vitruvius, chiar din prima sa Carte, este explicită, chiar limpede : întâi se defineşte arhitectura şi proiectarea, prin ceea ce trebuie să ştie arhitectul, apoi acestea se fundează pe Natură, prin fabrica.
Vitruvius insistă de altfel, asupra faptului că nu a greşit ordinea (capitolelor) acestei cărţi : "Căci cartea întâi nu învaţă de unde s-a născut arhitectura, ci cum s-au ivit obârşiile clădirilor şi prin ce mijloace au crescut şi s-au dezvoltat treptat, până la gradul la care au ajuns acum."
Cele trei condiţii (firmitas, utilitas, venustatis), incontestabile (încă !), sunt apoi detaliate sumar în paragrafele următoare :
"(I,6,8) Condiţia de soliditate : va fi realizată prin adâncimea fundamentelor până la un strat solid şi prin alegerea chibzuită, fără zgârcenie, a materialelor.
(I,6,9) Condiţia de utilitate : printr-o împărţire corectă care să îngăduie folosirea fără piedici a încăperilor şi o distribuţie corespunzătoare [potrivită] şi măsurată [cu măsură] a fiecărui fel de edificiu [a fiecărui gen], după orientarea lui.
(I,6,10) ... cea de frumuseţe : când aspectul (species) lucrării va fi plăcut (grata) şi elegant (elegans), iar relaţiile de mărime (commensus) ale părţilor componente (membrorum) vor corespunde dreptelor(corectelor) raţiuni ale asemănării (symmetriarum rationes)."
Acest ultim paragraf (I,6,10) redat mai sus, este o traducere uzuală pe care am preluat-o şi eu, dintr-un buletin de comunicări (tradus din limba engleză) redat pe Internet.
Traducerea din latină a cuvântului "commensus" înseamnă în limba română proporţie, iar "symmetriarum rationes" s-a tradus prin, raţiuni ale simetriei. Fraza este preluată (probabil) din textul latin al ediţiei lui Fra Gocondo, Venice, la Cartea lui Vitruvius, care însă din punctul meu de vedere, se traduce în limba română, astfel : "... condiţia venusiană : (rezultă - n. pers.) când aspectul lucrării va avea graţie şi eleganţă, iar proporţiile părţilor componente (din întreg - n. pers.) vor corespunde riguros raţionalului (equidem rationabilis)". Matematic vorbind, simetria faţă de o dreaptă x y, devine axă de simetrie a unei figuri, atunci când, îndoind figura după dreapta x y, face ca o parte situată de o parte a axei să coincidă cu partea situată în cealaltă parte a axei. Ca şi cum pe axa x y am aşeza perpendicular, o oglindă.
De fapt, nu am nimic de obiectat asupra principiilor arhitecturii moderne, ci doar vizavi de traducerea textului vitruvian. Cred că Vitruvius a dorit să ne transmită că viziunea generală de eleganţă şi de graţie a unei construcţii, trebuie să ţină cont de un aspect mai complex, explicând şi cum anume : "proporţia trebuie să rezulte atât din raţiunile de asemănare (cu Universul), dar şi dintr-o anumită fineţe a execuţiei (în rezonanţă cu Modelul Naturii".
Din câte ştiu, în limba latină vorbită chiar şi pe vremea lui Tiberiu, nu au existat cuvinte sau expresii în care litera y (i grec), să fi avut un înţeles. Cred aşadar, că Vitruvius a vrut să ne transmită că trebuia să existe o raţiune în transpunerea măsurilor, adică să se ţină cont de anumite artificii cunoscute doar de meşteri, în ce priveşte proiecţia unor elemente din natură în planul şi spaţiul arhitectonic ce urmează a fi construit. Un astfel de artificiu ar fi în zilele noastre, găsirea Secţiunii de Aur pentru faţade pentru respectarea graţiei şi eleganţei, dar şi corelarea elementelor cu întregul ("comensus membrorum").
Continuând cu exemplificarea artificiilor întrebuinţate de către arhitecţii antici, putem să-l amintim şi pe acela al Proporţiilor Solare, în care erau căutate doar anumite măsuri pentru planului fundaţiei : adică, dimensiuni de tipul 12 x 11. Dacă împărţim 12 la 11, avem 1,090909 ... o proporţie solară, benefică. Oricare cercetător ezoteric ştie că acest şir 090909, având Unitatea în faţă, aduce construcţiei un aport de vibraţie divină, care conferă construcţiei atât soliditate, dar şi proporţionalitate, precum şi acel spect venusian, adică plăcut ochiului.
Marcus Vitruvii Pollionis
"De Architectvra - Libri Decem" (1649)
Meşterul de lucrări, care este şi arhitectul lucrării, are asupra sa, virga geometrica, adică vergeaua de 1,30 m sau de 24 de degete duble, sau de 4 picioare. Aceasta este instrumentul său de măsură.
Fiecare ucenic care ajunge pe şantier, trebuie să afle de la Meşter, că : "Nimeni să nu-şi murdărească vreodată mâinile, construind o închisoare !"
La începutul orcărei lucrări de construcţie se instalează atelierul, imediat după ce apar pe şantier, dulgherii. Dacă nu există posibilitatea cumpărării sculelor, se amplasează şi forja ce va produce sculele pentru cioplit şi tăiat.
Eu recomand studentului solomonar ca toate cele zece cărţi ale lui Vitruvius ("Ten Books On Architecture")
Mesajul Primei Cărţi (a lui Vitruvius) este un îndemn sănătos, care poate fi considerat valabil în toate timpurile : Vitruvius mai spune în continuare că proiectarea unui edificiu, chiar dacă ţine cont de scopul în sine, (ratiocinatio), are în vedere încă din start şi materialele ce le avem la îndemână, precum şi a modului cum pot fi ele prelucrate eficient (fabrica et natura), ceea ce înseamnă că, la rândul lor, pre - rechizitele proiectării edificiului nu pot fi complete fără acest fundament. Proiectarea nu numai că nu-şi are sensul fără cunoaşterea materialelor şi a modurilor elementare de construcţie. Mai mult, acestea fiind natura, fundează chiar arhitectura, adică o ancorează în seria gesturilor originare.
Vedem, aşadar, că logica lui Vitruvius, chiar din prima sa Carte, este explicită, chiar limpede : întâi se defineşte arhitectura şi proiectarea, prin ceea ce trebuie să ştie arhitectul, apoi acestea se fundează pe Natură, prin fabrica.
Vitruvius insistă de altfel, asupra faptului că nu a greşit ordinea (capitolelor) acestei cărţi : "Căci cartea întâi nu învaţă de unde s-a născut arhitectura, ci cum s-au ivit obârşiile clădirilor şi prin ce mijloace au crescut şi s-au dezvoltat treptat, până la gradul la care au ajuns acum."
Cele trei condiţii (firmitas, utilitas, venustatis), incontestabile (încă !), sunt apoi detaliate sumar în paragrafele următoare :
"(I,6,8) Condiţia de soliditate : va fi realizată prin adâncimea fundamentelor până la un strat solid şi prin alegerea chibzuită, fără zgârcenie, a materialelor.
(I,6,9) Condiţia de utilitate : printr-o împărţire corectă care să îngăduie folosirea fără piedici a încăperilor şi o distribuţie corespunzătoare [potrivită] şi măsurată [cu măsură] a fiecărui fel de edificiu [a fiecărui gen], după orientarea lui.
(I,6,10) ... cea de frumuseţe : când aspectul (species) lucrării va fi plăcut (grata) şi elegant (elegans), iar relaţiile de mărime (commensus) ale părţilor componente (membrorum) vor corespunde dreptelor(corectelor) raţiuni ale asemănării (symmetriarum rationes)."
Acest ultim paragraf (I,6,10) redat mai sus, este o traducere uzuală pe care am preluat-o şi eu, dintr-un buletin de comunicări (tradus din limba engleză) redat pe Internet.
Traducerea din latină a cuvântului "commensus" înseamnă în limba română proporţie, iar "symmetriarum rationes" s-a tradus prin, raţiuni ale simetriei. Fraza este preluată (probabil) din textul latin al ediţiei lui Fra Gocondo, Venice, la Cartea lui Vitruvius, care însă din punctul meu de vedere, se traduce în limba română, astfel : "... condiţia venusiană : (rezultă - n. pers.) când aspectul lucrării va avea graţie şi eleganţă, iar proporţiile părţilor componente (din întreg - n. pers.) vor corespunde riguros raţionalului (equidem rationabilis)". Matematic vorbind, simetria faţă de o dreaptă x y, devine axă de simetrie a unei figuri, atunci când, îndoind figura după dreapta x y, face ca o parte situată de o parte a axei să coincidă cu partea situată în cealaltă parte a axei. Ca şi cum pe axa x y am aşeza perpendicular, o oglindă.
De fapt, nu am nimic de obiectat asupra principiilor arhitecturii moderne, ci doar vizavi de traducerea textului vitruvian. Cred că Vitruvius a dorit să ne transmită că viziunea generală de eleganţă şi de graţie a unei construcţii, trebuie să ţină cont de un aspect mai complex, explicând şi cum anume : "proporţia trebuie să rezulte atât din raţiunile de asemănare (cu Universul), dar şi dintr-o anumită fineţe a execuţiei (în rezonanţă cu Modelul Naturii".
Din câte ştiu, în limba latină vorbită chiar şi pe vremea lui Tiberiu, nu au existat cuvinte sau expresii în care litera y (i grec), să fi avut un înţeles. Cred aşadar, că Vitruvius a vrut să ne transmită că trebuia să existe o raţiune în transpunerea măsurilor, adică să se ţină cont de anumite artificii cunoscute doar de meşteri, în ce priveşte proiecţia unor elemente din natură în planul şi spaţiul arhitectonic ce urmează a fi construit. Un astfel de artificiu ar fi în zilele noastre, găsirea Secţiunii de Aur pentru faţade pentru respectarea graţiei şi eleganţei, dar şi corelarea elementelor cu întregul ("comensus membrorum").
Continuând cu exemplificarea artificiilor întrebuinţate de către arhitecţii antici, putem să-l amintim şi pe acela al Proporţiilor Solare, în care erau căutate doar anumite măsuri pentru planului fundaţiei : adică, dimensiuni de tipul 12 x 11. Dacă împărţim 12 la 11, avem 1,090909 ... o proporţie solară, benefică. Oricare cercetător ezoteric ştie că acest şir 090909, având Unitatea în faţă, aduce construcţiei un aport de vibraţie divină, care conferă construcţiei atât soliditate, dar şi proporţionalitate, precum şi acel spect venusian, adică plăcut ochiului.
"ut habeatur ratio firmitatis, utilitatis, venustatis" ("să dea socoteală despre soliditate, utilitate, (şi de) latura venusiană"). Unii au tradus această a treia condiţie, ca "frumuseţe" sau "estetică", însă studentul solomonar a învăţat deja că un lucru venusian ascunde mult mai multe valenţe decât îl percep arhitecţii zilelor noastre. Când Vitruvius scrie clar despre venustasis, numai cei nefamiliarizaţi cu viziunea astrologică despre Viaţă şi Univers, pot avea impresia că aceasta s-ar traduce la modul simplist de estetică, frumuseţe ... Caracteristica venusiană are o paletă mult mai largă de sensuri subtile.