Cartea II - "Bazilica"
~ II. 05. Fundația ~
Pentru orice biserică din piatră sau cărămidă se face o decopertare și se escavează solul până la o adâncime de 5 Coți (aproximativ 10 m), apoi se face un pod de traverse de bazalt negru sau cenușiu, peste care se începe înzidirea fundației din blocuri de granit, prinse cu mortar de var stins și tuf vulcanic măcinat, totul armat cu fire de trestie.
Blocurile de piatră fasonate se așează în radier sau fundație, respectând textura rocilor, așa cum au stat ele în straturile naturale din carieră. Din această cauză, pietrarii trebuie să asiste la dislocarea blocurilor pentru fundare, pentru a urmări textura și așezarea lor, după punctele cardinale.
La fundații, se va avea în vedere următoarele reguli generale :
* dacă înălțimea unei construcții este de un stat de om (1,70 m), fundația va fi până la genunchi.
* dacă înălțimea trebuie să atingă 3 talii de om, fundația va avea adâncimea egală cu aceea de la tălpi până la coapse.
* dacă edificiul trebuie să aibă o înălțime de 4 ori mai mare decât talia unui om, fundația trebuie să aibă adâncimea (minimă !) de o talie.
Cu 5 talii de om la fundație (8,5 m), se poate susține un zid de 30 m (18 talii), dacă zidul are la bază rocă tare. Dacă nu, se așează în baza fundației blocuri de bazalt, tăiate la grosimea de 0,5 m (până la genunchi), care vor respecta de asemenea textura pietrei din carieră. Vitruvius, mai adaugă : "Orice construcție trebuie să fie amplasate pe un sol ferm, lipsit de infiltrații, cavități ori pungi de apă."
Pentru că toate aceste lucrări devin "ascunse", este necesar ca însuși Meșterul Arhitect să controleze întreg perimetrul amplasamentului cu bagheta fântânarului, pentru a nu avea dubii în privința unor cavități sau a unor infiltrații de apă. Nu-i va lăsa pe fântânari sau magi să facă acest lucru. Ca atare, Meșterul trebuie să stăpânească foarte bine, această Artă. El trebuie să afle și care sunt sincopele telurice ale solului. Decizia amplasamentului îi aparține Episcopului, însă Meșterul dacă va constata că locul nu este bun, îi va explica acestuia prin argumentele Cunoașterii de ce anume ținem cont, atunci când rețeaua telurică a Pământului este afectată de sincope turbionare.
După decopertare și după ce ajungem la sol rezistent, Bazilica are nevoie de un radier de piatră special, așa cum am arătat la început, peste care poate începe fundația propriu-zisă. Radierul este bine să conțină bazalt sau granit, pentru că în afara factorilor de stabilitate foarte buni, aceste roci rezonează cel mai bine cu Primului Raport Întreg al Cvintei, ce constituie baza pereților laterali, dar și a contraforturilor. Un radier din calcar, poate fi folosit, însă se poate altera în timp, dacă roca nu este masivă.
Prevederea unor pasaje subterane sub construcție sau sub Altar, alterează în bine sau în rău rezonanța construcției, dacă toate aceste amănunte nu se știu de la început și nu sunt trasate după Principiul Vesica. Vibrația fundației și a întregii pardoseli trebuie transmisă și restului construcției ce va fi ridicată în continuare, încât să fie acordată de asemenea, după principiul Cvintei. Dacă întreaga construcție nu este acordată în Cvintă, vocea preotului nu se aude de la altar și nici Corul sau Orga nu răsună limpede.
Pentru orice biserică din piatră sau cărămidă se face o decopertare și se escavează solul până la o adâncime de 5 Coți (aproximativ 10 m), apoi se face un pod de traverse de bazalt negru sau cenușiu, peste care se începe înzidirea fundației din blocuri de granit, prinse cu mortar de var stins și tuf vulcanic măcinat, totul armat cu fire de trestie.
Blocurile de piatră fasonate se așează în radier sau fundație, respectând textura rocilor, așa cum au stat ele în straturile naturale din carieră. Din această cauză, pietrarii trebuie să asiste la dislocarea blocurilor pentru fundare, pentru a urmări textura și așezarea lor, după punctele cardinale.
La fundații, se va avea în vedere următoarele reguli generale :
* dacă înălțimea unei construcții este de un stat de om (1,70 m), fundația va fi până la genunchi.
* dacă înălțimea trebuie să atingă 3 talii de om, fundația va avea adâncimea egală cu aceea de la tălpi până la coapse.
* dacă edificiul trebuie să aibă o înălțime de 4 ori mai mare decât talia unui om, fundația trebuie să aibă adâncimea (minimă !) de o talie.
Cu 5 talii de om la fundație (8,5 m), se poate susține un zid de 30 m (18 talii), dacă zidul are la bază rocă tare. Dacă nu, se așează în baza fundației blocuri de bazalt, tăiate la grosimea de 0,5 m (până la genunchi), care vor respecta de asemenea textura pietrei din carieră. Vitruvius, mai adaugă : "Orice construcție trebuie să fie amplasate pe un sol ferm, lipsit de infiltrații, cavități ori pungi de apă."
Pentru că toate aceste lucrări devin "ascunse", este necesar ca însuși Meșterul Arhitect să controleze întreg perimetrul amplasamentului cu bagheta fântânarului, pentru a nu avea dubii în privința unor cavități sau a unor infiltrații de apă. Nu-i va lăsa pe fântânari sau magi să facă acest lucru. Ca atare, Meșterul trebuie să stăpânească foarte bine, această Artă. El trebuie să afle și care sunt sincopele telurice ale solului. Decizia amplasamentului îi aparține Episcopului, însă Meșterul dacă va constata că locul nu este bun, îi va explica acestuia prin argumentele Cunoașterii de ce anume ținem cont, atunci când rețeaua telurică a Pământului este afectată de sincope turbionare.
După decopertare și după ce ajungem la sol rezistent, Bazilica are nevoie de un radier de piatră special, așa cum am arătat la început, peste care poate începe fundația propriu-zisă. Radierul este bine să conțină bazalt sau granit, pentru că în afara factorilor de stabilitate foarte buni, aceste roci rezonează cel mai bine cu Primului Raport Întreg al Cvintei, ce constituie baza pereților laterali, dar și a contraforturilor. Un radier din calcar, poate fi folosit, însă se poate altera în timp, dacă roca nu este masivă.
Prevederea unor pasaje subterane sub construcție sau sub Altar, alterează în bine sau în rău rezonanța construcției, dacă toate aceste amănunte nu se știu de la început și nu sunt trasate după Principiul Vesica. Vibrația fundației și a întregii pardoseli trebuie transmisă și restului construcției ce va fi ridicată în continuare, încât să fie acordată de asemenea, după principiul Cvintei. Dacă întreaga construcție nu este acordată în Cvintă, vocea preotului nu se aude de la altar și nici Corul sau Orga nu răsună limpede.